INVITAȚIE LA TEATRU

INVITAȚIE LA TEATRU

        Luni, 29 oct. 2012, h. 19 aveți posibilitatea de a viziona comedia Doctor fără voie la CASA DE CULTURĂ A STUDENȚILOR.

        P.S.
       Intrarea liberă!
      Vizionare plăcută!

Basmul-definiţie, origine şi clasificare

Basmul-definiţie, origine şi clasificare

I.1 Definiţie

 Basmul (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit şi poveste, este alături de povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.

Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epic şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

I.2 Origini

Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologică, teoria antropologică, teoria ritualistă şi teoria indianistă. Mitul, istoria sacră, înscrisă în timpul "circular, reversibil şi recuperabil", vorbeşte despre zei, despre fiinţe fantastice cu abilităţi pentru călătorii cosmice şi terestre. Basmul induce şi ideea de lume repetabilă, existentă în tipare arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor. Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă; la fel, petele de sânge de pe batistă pot arăta că fratele de cruce este mort. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când se întorc acasă şi aruncă buzduganul de la distanţă. Unele pedepse, cum ar fi aceea de a decapita persoana şi de  a o arde, aruncând cenuşa în patru direcţii, sunt de certă inspiraţie arhaică, din comunităţile primitive.

Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de fraţii Grimm, de Wesselski şi de Propp: basmul are ca sursă certă de inspiraţie mitul, iar cele două specii au existat de la început la popoarele arhaice, uneori confundându-se. Cu timpul, însă, mitul a pierdut importanţa pe care o avea prin degradarea sacrului şi transformarea lui în profan, zeii şi eroii mitici fiind înlocuiţi cu personaje umane, cu puteri însă supranaturale, în basmul fantastic, sau cu personaje comune, în cel nuvelistic. Pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică un personaj cu puteri specifice mediului în care trăieşte; foarte băutor, devine Setilă, în timp ce zeul ubicuu, uriaşul care păşeşte de pe un munte pe altul, devine Munte Vânăt, avînd capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele pe lună şi cu capul sub un stejar, calităţi pe care le întalnim la Păsări-Lăţi-Lungilă. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea multiplă, de influenţele reciproce, ca şi de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare..

I.3 Clasificare

După caracteristicile personajelor, specificul şi tematica acţiunii, predominanţa elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă, basmele se clasifică în

• fantastice, cele mai semnificative şi mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu o pregnanţă a fenomenelor miraculoase,
• animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice,
• nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în naraţiune semnalându-se o puternică inserţie a aspectelor reale, concrete de viaţă.

Voi alătura câteva explicaţii suplimentare despre basmul fantastic şi despre cel nuvelistic.

I.3 a. Basmul fantastic

Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată, in illo tempore, când a umblat Dumnăzău cu Sfântu Pătru pă Pământ, când erau viteji cu urieși, adică într-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un timp atât de îndepărtat și insondabil chiar cu percepția omului modern, există accepțiunea: "nu credea nimenea, toată lumea vede că-s bazme de pierdut vremea, poate copiii ăştia mai mici cred c-așa o fost. Nu, ce să crezi în minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă,chiar dacă n-o știut carte."

Inserția în timpul mitic este dată de formule inițiale și finale, care fixează timpul narativ în care se proiectează acțiunea, iar la sfârșit închide această buclă temporală, prin revenirea în timpul real.

Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive și dezvoltate, precizând și atitudinea naratorului față de faptele povestite și caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: "A fost odată ca niciodată; că, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești: De când scria musca pe perete,/ Mai mincionos cine nu crede.". Sau o formulă de final: "Iar eu,isprăvind povestea, încălecai p-o șea și vă spusei dumneavoastră așa; încălecai p-un fus, să fie de minciună cui a spus; încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aștepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de după șea, aștept un bacșiș de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/Gura i-a trosnit,/Și cu lucruri bune i s-a umplut".

 Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând durata, continuitatea, deplasarea fără sfârșit: "Și se luptară,/ Și se luptară,/ Zi de vară până seară" sau "Zi de vară/ Până seară,/ Cale lungă,/ Să-i ajungă.

I.3 b. Basmul nuvelistic

Basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă a împlinirii în viață. Din om simplu, el ajunge împărat sau dobândește alte măriri.      Eroul combină, în acest tip de basm, inteligența cu viclenia, reușind, în cele din urmă, să depășească orice întâmplare potrivnică. Din punct de vedere al vechimii, basmul novelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând și o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este Dănilă Prepeleac, de Ion Creangă.

Basme scrise de elevii şcolii

Povestea zmeului şiret

          A fost odată ca niciodată un împărat care locuia într-un palat alături de soţia sa. Aceştia aveau o fată foarte frumoasă însă asupra ei o vrăjitoare a aruncat o vrajă la cererea părinţilor. Ei doreau ca fiica lor să se căsătorească cu primul băiat care va rupe vraja.

Ani la rând fata a stat transformată în stană de piatră până când într-o zi un prinţ îşi făcuse aparoţia la castel şi ceruse mâna fetei. Împăratul îi spuse prinţului:

-Dragul meu prinţ, pentru a te căsători cu fiica mea mai întâi trebuie să rupi blestemul.

-Aşa voi face, maiestatea ta.

Prinţul pleacă peste 9 mări şi 7 ţări pentru a rupe blestemul. Între timp la palat ajunse un ţăran pe nume John. Acesta merge la împărat şi îi zice:

-Maiestatea ta, te rog frumos, dacă ai putea să mă găzduieşti şi pe mine vreo câteva zile. Am, să muncesc pentru asta în schimb.

 Desigur că împăratul îl primise deoarece era foarte bun la suflet. John s-a apucat şi el de lucru prin grădină, se duse uşor spre partea din spate a castelului şi observă statuia fetei. Împăratul care era acolo îi spuse:

-Vezi tu, John, statuia aceasta este fata mea.

-Cum adică fata dumitale, împărate?

-Da, fata mea. Aici va sta până un bărbat va rupe blestemul.

John ştia că un prinţ avea să rupă blestemul. Stăpânul său, unul dintre cei mai puternici zmei de pe pământ îl trimisese sub formă de ţăran pe John la castel. Zmeul vroia să rupă blestemul şi să ia fata pentru el, dar împăratul nu ştia asta şi îl credea pe John un om bun şi muncitor.

Prinţul era plecat de o jumătate de an, iar John, în timpul acesta, îl aburea pe împărat. Îi spuse de toate de cele frumoase doar ca să uite de acel prinţ. Asta îi spunea în fiecare zi: Lăsaţi, împărate, nu fiţi necăjit, voi rupe eu acel blestem.

Cum să se mai gândească împăratul la bietul prinţ care era plecat pentru inima fiicei sale când acest intrus îi controla mintea.

Dar iată că peste un an apăru prinţul la castel cu leacul care va desface blestemul.

-Poftiţi, împărate, leacul!

-Cum de mai eşti în viaţă?

-Împărate, eu m-am luptat cu tot ce mi-a stat în cale pentru fiica dumneavoastră.

Împăratul era foarte fericit că, în sfârşit, blestemul fusese rupt.

-Dragă, prinţule, eu fiică de împărat, îţi voi fi alături până la adânci bătrâneţi.

Când John a auzit i-a picat  faţa. Nu vroia ca prinţul să rămână cu fata aşa că în miezul nopţii se duse în camera prinţesei şi o fură.

A doua zi:

-Împărate! Prinţesa a fost furată, mă duc în căutarea ei.

Prinţul îl găsi pe John şi pe zmeul cel şiret. Începură şi se luptară, şi se luptară zi şi noapte iar prinţul a reuşit să recupereze prinţesa. Zmeul fusese, în sfârşit, învins.

La palat era acum mare fericire, împăratul dăduse o petrecere mare, mare, cea mai mare din toate împărăţiile.

Astfel prinţesa şi prinţul au trăit până la adânci bătrâneţi.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea.

Prinţesa şi fiul de croitoreasă

Afost odată ca niciodată un rege foarte bogat care avea trei fete frumoase. Cele mai mari erau căsătorite şi aveau copii dar cea mică nu avea nici măcar pretendenţi.Cum ziua ei de naştere se apropia a decis ca la petrecere să-şi caute un pretendent. Au fost invitaţi sute de prinţi singuri şi ei în căutarea unei iubiri. Tatăl fetei, regele Olivian, a decis ca petrecerea să ţină trei zile şi trei nopţi pentru ca prinţesa să aibă timp să aleagă şi să vadă dacă se va înţelege cu cel ales. Ziua petrecerii se apropia cu paşi repezi iar regele făcea ultimele pregătiri:

-Tronul prinţesei Dalina trebuie pus undeva pe o scenă ca toată lumea să o poată admira, spunea regele servitorilor.

-Aşa vom face, măria ta, vom amenaja un loc special pentru prinţesă.

Cum prinţesa îşi căuta o rochie perfectă a mers împreună cu sora ei mai mare, Aura la o croitoreasă din sat care era foarte pricepută. Aceasta când le-a văzut pe prinţese i-a cerut fiului său, Alexander să-i aducă cele mai bune materiale pe care le găseşte. El a mers în satul din apropiere unde a găsit un material cu fir de aur. De îndată ce s-a întors a mers la mama lui. Când l-a văzut prinţesa Dalina s-a îndrăgostit de el pe loc. Era un tânăr chipeş, cu ochii albaştri, verzui şi părul ca de aur. Acesta i-a zâmbit prinţesei şi i-a spus:

-Acesta este cel mai frumos materil pe care l-am găsit, maiestate. Eun material de un alb nemaivăzut, brodat cu fir de aur.

Prinţesei i-a plăcut foarte mult şi l-a acceptat imediat cerându-i croitoresei să înceapă lucrul la rochie. Îi dădu şi nişte indicaţii despre cum ar vrea să arate:

-Vreau ca rochia să fie nu prea sofisticată dar nici foarte simplă, să aibă în jurul pieptului cristale dintre cele mai preţioase şi să fie cu corset.

-Desigur, prinţesă, va fi aşa cum spuneţi.

De îndată ce-au pornit de la croitoreasă Dalina i-a spus surorii sale ce s-a întâmplatşi cum s-a îndrăgostit. Acasă i-a spus tatălui că ea s-a îndrăgostit de Alexander, fiul croitoresei. Regele fiind bun i-a zis prinţesei Dalina să-l invite la petrecere să îl cunoască.

În ziua următoare ea a revenit la ctoitoreasă să vadă cum stă cu rochia şi să-l invite pe Alexander. Spre mirarea prinţesei rochia era gata. După ce i-a spus ce are de gând au plecat împreună la palat cu rochia pe braţ. După ce i l-a prezentat tatălui său a început petrecerea unde au cântat şi au râs fericiţi.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

SĂ CITIM....propunem un text care vă place...şi aşteptăm impresii

FĂT FRUMOS DIN LACRIMĂ, M.Eminescu

        În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
         Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe — împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără — pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, — trist mergea la război cu inima neîmblânzită, — și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, — și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.

SE MAI CITESC BASME?

       Astazi imi propun ca voi, cei care cititi, sa imi marturisiti parerea ...sincera, daca se poate, despre momentul in care omul, in general ar trebui sa isi indrepte atentia spre lectura basmelor...culte sau populare.
        La ce credeti ca ajuta o astfel de lectura?
        Puteti oare mentiona expresii utilizate de voi in vocabularul de zi cu zi care isi au originea in aceasta specie literara?
         Va puteti imagina un zmeu bun?
         Cum il puteti descrie de noul personaj creat?
         Realizati un scurt basm care sa nu semene cu cele citite de voi...
         STIU CA SUNTETI INVENTIVI...ASTEPT RASPUNSURI LA INTREBARILE MELE.

Lecturile vacantei viitoare

Imi permit sa prezint personalitatea unei scriitoare care va poate face vacanta mai dinamica. Actualitatea tematicii abordate de aceasta, limbajul utilizat si farmecul deosebit al scrierilor sale va poate fascina. Trebuie doar sa incercati. Editura Polirom va poate pune la indemana romanele acesteia. Am preluat informatiile despre aceasta autoare de pe Wikipedia. Asadar...Amélie Nothomb (13 august 1967, Kōbe, Japonia), pe numele său real Fabienne Nothomb, este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri.
Imi permit sa enumar si titlurile operelor semnate de actuala scriitoare belgiana.

Scrieri

• Igiena asasinului, roman, Albin Michel, 1992 (Prix René-Fallet, Prix Alain-Fournier)
• Sabotaj din iubire, roman, Albin Michel, 1993 (Prix de la Vocation, Prix Alain-Fournier, Prix Chardonne)
• Combustibilii, teatru, Albin Michel, 1994
• Catilinarele, roman, Albin Michel, 1995
• Péplum, roman, Albin Michel, 1996
• Atentat, roman, Albin Michel, 1997
• Mercur, roman, Albin Michel, 1998
• Uimire și cutremur, roman, Albin Michel, 1999 (Grand Prix du roman de l’Académie française)
• Metafizica tuburilor, roman, Albin Michel, 2000
• Cosmetica dușmanului, roman, Albin Michel, 2001
• Dicționar Robert de nume proprii, roman, Albin Michel, 2002
• Antichrista, roman, Albin Michel, 2003
• Biografia foamei, roman, Albin Michel, 2004
• Acid sulfuric, roman, Albin Michel, 2005
• Jurnalul Rîndunicii, roman, Albin Michel, 2006
• În necunoștință de cauză, roman, Albin Michel, 2007
• Drept de viață și de moarte, roman, Albin Michel, 2008

Simt nevoia sa mentionez ca limbajul utilizat in unele romane poate fi socant, prin urmare, s-ar putea sa nu mai fi citit astfel de carti.
Una din cartile sale a primit marele premiu pentru roman al Academiei franceze.Aceasta poatra titlul :Uimire și cutremur.

Cartile audio...

Dorinta voastra de a-i ignora pe trecatori, pe oamenii ce stau alaturi de voi in mijloacele de transport in comun, pe unii colegi mai afurisiti a ajuns sa isi gaseasca rezolvarea in castile care par ca s-au lipit undeva de urechile voastre...ce ascultati? Asta nu prea e o intrebare buna...nu e treaba nimanui cum ne petrecem timpul, cu care gen muzical suntem prieteni...dar ce ziceti de ascultarea unor carti...da...carti audio. Poate va place...sau nu...dar incercam. NU?! Asadar puteti descarca de pe cartiaudio.eu. Sau poate inregistrati pentru noi...